DRUIDÍSM s. n. religia druizilor, care propovăduia credința în nemurirea sufletului și în metempsihoză, susținând că oamenii descind din zeul morții și că lumea va sfârși prin foc și apă. (< fr. druidisme) Vezi definitia »

MONOSEMANTÍSM s. n. proprietate a unui cuvânt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monosémantisme) Vezi definitia »

STRĂINÍSM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism. Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍSM s.n. Proprietate a unor substanțe sau a unor minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite; izopolimorfie. [Var. isopolimorfism s.n. / < engl. isopolymorphism]. Vezi definitia »

BEHAÍSM s.n. Mișcare ecumenică persană. – Din fr. behaïsme. Vezi definitia »