cásă (cáse), s. f. – 1. Lădiță în care sunt sînt ținuți banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care acceptă depuneri de bani. – Var. cassa. It. cassa, germ. Kasse (sec. XIX). – Der. casetă, s. f. (cutie, sipet); casier (var. Trans., căsar), s. m. (persoană care are în sarcina sa casa de bani); casieriță, s. f. (casieră); casierie, s. f. (încăpere dintr-o instituție în care se primesc și se distribuie banii); încasa, vb. (a primi bani), din it. incassare, cf. fr. encaisser; încasator, s. m. (persoană care încasează bani). Vezi definitia »

CASIERÍȚĂ s.f. Casieră. [< casier + -iță]. Vezi definitia »

FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. – Din fermeca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

CONTRAANCHÉTĂ, contraanchete, s. f. (Jur.) Repetare a anchetei pentru verificarea ei. – Din fr. contre-enquête. Vezi definitia »

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv. și arh.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. ext. carte tipărită cu litere chirilice. – Slav (v. sl. azŭbukovĩno). Vezi definitia »