COERÉNȚĂ, coerențe, s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherénță s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence. Vezi definitia »

cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat. Vezi definitia »

VUVUZÉLĂ,vuvuzele, s.f. 1.Instrument de suflat care produce un sunet monoton și distinctiv, similar cu nota si bemol, celebru pentru utilizarea sa în context sportiv. Vezi definitia »

RETICULÍNĂ s. f. substanța proteică, cu fosfor, în țesutul reticulat. (< fr. réticuline) Vezi definitia »

GÚPĂ, gupe, s. f. Mic pește de mare, cu corpul de culoare cenușie-albăstruie, cu nuanțe argintii pe pântece (Box boops). Vezi definitia »