ENTIMÉMĂ s.f. 1. Silogism în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci se subînțelege. 2. Figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. [Cf. fr. enthymème, gr. enthymema – reflecție]. Vezi definitia »

țeápă (-țépe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă. Vezi definitia »

STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. – Stropși + suf. -tură. Vezi definitia »

țâmbră, țâmbre, s.f. (reg.) podoabă. Vezi definitia »

sighetúră, sighetúri, s.f. (reg.) semn distinctiv la oi, făcut la vârful urechii; șuietură, șuiată. Vezi definitia »