INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »

alergător, alergători s. m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuințe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălțăminte Vezi definitia »

OSMORECEPTÓR s.m. (Biol.) Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii osmotice. [< fr. osmorécepteur]. Vezi definitia »

HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor. Vezi definitia »

BĂTĂTÓR², -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător. Vezi definitia »