DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (< declamativ + -ism) Vezi definitia »

SPINOZÍSM s. n. sistem filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. (< fr. spinozisme) Vezi definitia »

ENERGETÍSM s.n. Concepție idealistă de la sfârșitul sec. XIX, formulată de chimistul și filozoful german W. Ostwald, care rupe mișcarea și energia de materie și interpretează toate fenomenele ca manifestări ale unei energii fundamentale, substanța lumii, lipsită de bază materială. [< fr. énergétisme]. Vezi definitia »

ARACCEEVÍSM s.n. Atitudine despotică brutală a unui conducător. [După rus. arakceevșcina, cf. Aracceev – ministru țarist]. Vezi definitia »

GALVANOTROPÍSM s. n. electrotropism. (< fr. galvanotropisme) Vezi definitia »