Definita cuvantului turiță
TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu turiță
ETOTÉHNICĂ s. f. sistem de reguli de conduită morală. (< eto- + -tehnică2) Vezi definitia »
MICOTOXICÓZĂ s. f. intoxicație provocată de unele ciuperci microscopice. (< fr. mycotoxicose) Vezi definitia »
STRUMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului tiroidian afectat de strumă. [< fr. strumite, cf. lat. struma – gușă]. Vezi definitia »
parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme). Vezi definitia »
OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »