Definita cuvantului turiță
TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu turiță
MILOSTÍVĂ, milostive, s.f. – V. milostiv (3) [DEX'98] Vezi definitia »
DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute) Vezi definitia »
APONEVROZÍTĂ s. f. inflamație a unei aponevroze. (< fr. aponévrosite) Vezi definitia »
ISOGRÁMĂ s. f. 1. (stat.) grafic obținut prin unirea punctelor cu aceeași intensitate. 2. linie care unește punctele cu aceleași valori ale umidității specifice. (< fr. isogramme) Vezi definitia »
zavéră (-re), s. f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu. Vezi definitia »