părúț¹, părúți, s.m. (reg.) perișorul capului. Vezi definitia »

polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »

DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț. Vezi definitia »

săcălúț, săcălúțe, s.n. (reg.) sac mic; săculeț. Vezi definitia »

PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. Vezi definitia »