Definita cuvantului tribun
TRIBÚN, tribuni, s. m. Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. ◊ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tribun
magiun;gem de prune,(regionalism din nordul Moldovei-Iasi) Vezi definitia »
un vc in curu' tau Vezi definitia »
CRĂCIÚN, crăciunuri, s. n. Sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Cristos. ♦ Moș Crăciun = personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă. – Probabil lat. creatio, -onis „naștere”. Vezi definitia »
Un specimen din rasa Homobous-nesimțitus. El are obiceiul să mintă poporul, să facă promisiuni( pe care nu le respectă niciodată ), să fure banii contribuabililor ca să se duca in Dubai, Hawaii sau Malta, să facă afaceri ilegale, să înșele oamenii creduli(normali)etc. Parlamentarii sunt foarte pricepuți în luare și dare de mită. Mediul lor de viață cel mai prielnic este în Palatul Parlamentului, unde găsesc multe ascunzători pentru săculeții cu șpagă și foarte multe WC-uri. Hrana lor o constituie banii, foarte bogați în grăsimi. Îmbrăcămintea lor este impresionantă și îi ajută în afaceri și congrese. Ei nu se pot deplasa pe propriile membre prin oraș din cauza mândriei, de aceea au nevoie de limuzine BMW, Audi, Toyota, Mercedes,etc. Ca orice om politic, un parlamentar are aliați. Fiecare merge după coada celui care, prin nepotisme si alte strategii, l-a adus in Palatul Parlamentului cu doar 8 clase terminate. ATENȚIE!: Nu întrebați un parlamentar cât face 2x2! Acesta este unul din paradoxurile unui parlamentar! Dacă îl întrebați asta, va vorbi cu mai-marii lui să ne taie încă 25 din salarii! Vezi definitia »
común (comúnă), adj. – Care aparține mai multor sau tuturor. Lat. communis, fr. commun (sec. XIX). – Der. comună, s. f. (primărie), din fr. commune; comunal, adj., din fr. communal; comunism, s. n., din fr.; comunist, s. m.; comunica, vb., din lat. communicare (sec. XVIII), dublet al lui cumineca; comunicat, s. n.; comunicați(un)e, s. f.; comunicabil, adj.; comunicativ, adj.; comunicant, adj., din fr.; comunitate, s. f. (faptul de a fi comun, unire, grupare), din lat. communitas (sec. XVIII); comuniune, s. f., din fr. communion. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z