OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație]. Vezi definitia »

CHEMOESTEZÍE s. f. sensibilitate a plantelor față de excitanți chimici. (< germ. Chemoesthesie) Vezi definitia »

MELANURÍE s. f. prezența de pigment melanic în urină. (< fr. mélanurie) Vezi definitia »

ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese dintr-unul sau mai mulți autori. – Fr. anthologie (< gr.). Vezi definitia »

ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione) Vezi definitia »