STATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius) Vezi definitia »

TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire. Vezi definitia »

PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. Vezi definitia »

TROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. ♦ (fam.; despre prostituate) a face ~ ul = a atrage clienți pe stradă. (< fr. trottoir) Vezi definitia »

VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă stăpânit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediată); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobișnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire. Vezi definitia »