LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar. Vezi definitia »

BILUNÁR, -Ă adj. Care se face sau apare de două ori pe lună; bimensual. [< bi- + lunar, după fr. bimensuel]. Vezi definitia »

BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius. Vezi definitia »

captár (căptár), captáre (căptáre), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriș. Vezi definitia »

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar. Vezi definitia »