ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi. Vezi definitia »

PREPELEÁC, prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

schilac Vezi definitia »

orta-cușác, orta-cușáci, s.n. și m. (înv.) 1. brâu de păr putat de baltagii. 2. slujitor la curtea domnească; edecliu. Vezi definitia »

ANTRAC- v. antraco-. Vezi definitia »