Definita cuvantului triumfător
TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ Fig. Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] – Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triumfător
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț. Vezi definitia »
ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător. Vezi definitia »
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător. Vezi definitia »
DEVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului său. [Cf. fr. déviateur]. Vezi definitia »
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Susținător plantar = aparat ortopedic, alcătuit dintr-o lamă, pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. [< susține + -(ă)tor, după fr. souteneur]. Vezi definitia »