mezín (mezíni), s. m. – Fiul cel mai mic. Sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Pușcariu 1065) e improbabilă. Vezi definitia »

HEMICRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci vulcanice) parțial cristalizat. (< fr. hémicristallin) Vezi definitia »

HOAZÍN s. m. pasăre arboricolă rară din ordinul galinaccelor, de mărimea unui fazan, din pădurile tropicale ale Amazonului. (< lat. hoazin) Vezi definitia »

RIZÍN s. n. firișor cu care se fixează lichenii. (< fr. rhizine) Vezi definitia »

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim. Vezi definitia »