PSEUDOHALUCINÁȚIE s. f. percepție fără obiect, care nu trece prin căile senzoriale, trăită în interiorul psihicului bonavului. (< engl. pseudohallucination) Vezi definitia »

CLASTOMANÍE, clastomanii, s. f. (Med.) Înclinație morbidă de a distruge sistematic toate obiectele întâlnite. – Din fr. clastomanie. Vezi definitia »

corénie s.f. (reg., înv.) 1. începutul, origine, obârșie, cap. 2. familie, viță, neam, genealogie. Vezi definitia »

PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care se ocupă cu studierea proceselor psihologice în raport cu procesele fiziologice din organism, în special cu cele din sistemul nervos central. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie. Vezi definitia »

IHTIOPATOLOGÍE s.f. (Zool.) Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peștilor. [Pron. -ti-o-, gen. -iei. / cf. fr. ichtyopathologie]. Vezi definitia »