Definita cuvantului troiță
TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troiță
CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov) Vezi definitia »
MUTAGENÉZĂ s. f. proces de apariție a mutațiilor (3). (< fr. mutagenèse) Vezi definitia »
LAMBLIÁZĂ s.f. (Med.) Parazitoză provocată de prezența în organism a lambliei; giardiază. [Pron. -li-a-. / < fr. lambliase]. Vezi definitia »
NARCOBIÓZĂ s. f. reducere a funcțiilor vitale ale organismului sub acțiunea narcoticelor. (< fr. narcobiose) Vezi definitia »
întorcătúră s.f. (reg., înv.) întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui. Vezi definitia »