GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation. Vezi definitia »

ISOTROPÍE s.f. v. izotropie. Vezi definitia »

POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie. Vezi definitia »

ANOPSÍE s. f. 1. lipsă a vederii. 2. fel de strabism cu globul ocular deviat în sus. (< fr. anopsie) Vezi definitia »

STEREOTAXÍE s. f. metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase, a unei tumori, în neurochirurgie. (< fr. stéréotaxie, engl. stereotaxis) Vezi definitia »