Definita cuvantului troncănire
TRONCĂNÍRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troncănire
DEZASIMILÁRE, dezasimilări, s. f. Dezasimilație. – V. dezasimila. Vezi definitia »
REDOÁRE s.f. (Franțuzism) Lipsă de suplețe. ♦ Înțepenire a cefei; rigiditate. ◊ Redoare articulară = înțepenire a unei articulații. [Pl. -ori. / < fr. raideur]. Vezi definitia »
ÎNFRẤNGERE, înfrângeri, s. f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – V. înfrânge. Vezi definitia »
MATLASÁRE, matlasări, s. f. Acțiunea de a matlasa și rezultatul ei. – V. matlasa. Vezi definitia »
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. Vezi definitia »