Definita cuvantului trotinetă
TROTINÉTĂ, trotinete, s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trotinetă
cotúmbă, cotúmbe, s.f. (reg.) 1. lemn care servește ca pirostrie; cujbă, crăcană. 2. gânjul care leagă cele două brațe ce alcătuiesc pirostria. 3. cele două lemne și gânjul care le leagă de la pirostrie formează un unghi; capră, cobilă, crăcăni, iapă, traglă, trăgător. Vezi definitia »
TERMISTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență electrică a cărei valoare variază cu temperatura. [< fr. thermistance]. Vezi definitia »
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette. Vezi definitia »
șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături). Vezi definitia »
cráină, cráine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina = a bate marginile, a umbla fără rost. Vezi definitia »