MINISTRÁNT, ministranți, s. m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant. Vezi definitia »

MONT, monturi, s. n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; spec. proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont. Vezi definitia »

IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant]. Vezi definitia »

SUCULÉNT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus]. Vezi definitia »

FORTIFIÁNT, -Ă, fortifianți, -te, adj., s. n. (Medicament) întăritor; tonic. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. fortifiant. Vezi definitia »