APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s. n. Material a cărui conducție variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor. Vezi definitia »

FALSIFICATOR calpuzan, dinarist, falsar, iconar, iscălitor. Vezi definitia »

ARHESPÓR s. m. celulă care dă naștere, prin diviziune, celulelor mamă sporifere. (< fr. archéspore) Vezi definitia »

SEñÓR NIOR/ s. m. domn. (< sp. señor) Vezi definitia »