DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Vezi definitia »

AL PÁRI loc. adv. concordanță între valoarea nominală și cea reală a diferitelor hârtii de valoare cu care se tranzacționează pe piață. (< it. al pari, la paritate) Vezi definitia »

SCRI vb. IV v. scrie. Vezi definitia »

BERI-BÉRI s.n. Boală cauzată de lipsa vitaminei B₁ din organism, care se manifestă prin tulburări nervoase, paralizie musculară, astenie. [< fr. béribéri < cuv. cingalez]. Vezi definitia »

ZAHÁRURI s. n. pl. Nume generic dat substanțelor organice care formează (alături de albuminoide și de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahăr. Vezi definitia »