GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie. Vezi definitia »

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie]. Vezi definitia »

RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie. Vezi definitia »

străbuníe s.f. (înv.) faptul de a avea străbuni. Vezi definitia »