coloáre (colóri), s. f. – Totalitatea radiațiilor de lumină pe care le reflectă corpurile și care crează asupra retinei o impresie specifică. – Var. culoare, (înv.) color. Lat. color (sec. XIX), var. din fr. couleur. – Der. colora, vb. (a da unui obiect o anumită culoare, a vopsi); colorați(u)ne, s. f. (culoare, colorit); colorit, s. n. (totalitatea culorilor unui obiect), din germ. Kolorit; colorist, s. m., din fr.; coloratură, s. f. (vocaliză, tril), din germ. Koloratur; decolora, vb., din fr.; incolor, adj., din fr.; tricolor, adj. (în trei culori). Se cuvine să observăm că în rom. s-a păstrat obiceiul oriental, probabil turanic, de a distinge cartierele sau sectoarele unei localități după numele unei culori: cf. șeful de culoare (Cocea) șeful județului. Vezi definitia »

DEZVĂLUÍRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui și rezultatul ei; ceea ce (se) dezvăluie; destăinuire. – V. dezvălui. Vezi definitia »

lună de miere expr. (tox.) 1. prima perioadă a unui novice în ale consumului de droguri. 2. plăcere provocată de consumul de heroină. Vezi definitia »

REAGRAVÁRE s.f. Faptul de a se reagrava. [< reagrava]. Vezi definitia »

FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. Vezi definitia »