TRASÓR s.n. 1. Ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasator. ♦ (Poligr.) Unealtă alcătuită dintr-o lamă neascuțită de oțel, folosită în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. Proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. 3. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem oarecare, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element în sistem. 4. Trasor de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. [Cf. fr. traceur]. Vezi definitia »

CRISTALIZATÓR s. n. cristalizor. (< germ. Kristallisator) Vezi definitia »

DEFENSÓR s. m. apărător. (< fr. défenseur, lat. defensor) Vezi definitia »

REPETÓR s. n. amplificator telefonic pe liniile de mari distanțe. (< fr. répéteur) Vezi definitia »

ULTRACONDENSÓR s. n. condensor special de lumină, cu care sunt dotate ultramicroscoapele. (< ultra- + condensor) Vezi definitia »