LATIFÚNDIU s. n. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari. ◊ mare proprietate funciară privată. (< lat., fr. latifundium) Vezi definitia »

FLÚVIU s.n. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă în mare sau în ocean. ♦ (Fig.) Șuvoi; potop; debit mare de curgere, revărsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius]. Vezi definitia »

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu. Vezi definitia »

CIBÓRIU s.n. Baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. ♦ Vas, având forma unei cupe din fruct de nufăr, care servește în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium]. Vezi definitia »

ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură¹, dezgust, scârbă. – Din lat. odium. Vezi definitia »