SUSȚÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ține (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-și câștiga existența, a se întreține. 5. refl. A se ține în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susțín, conj. -nă, var. susținea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ține]. Vezi definitia »

INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

ORNAMENTAȚIÚNE s.f. v. ornamentație. Vezi definitia »

OPINIÚNE s.f. v. opinie. Vezi definitia »

DISIMULAȚIÚNE s.f. v. disimulație. Vezi definitia »