sulfínă (-ne), s. f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcină, sulvină, sufulf. Lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur „sulf”, se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaște existența). Legătura cu sl. žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var. sulcină este ciudată, dar cf. șuf, șuc și șufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü „cimbru” (Cihac, II, 527). Vezi definitia »

sângeraríță, sângeraríțe, s.f. (reg.) numele a două plante erbacee. Vezi definitia »

APARATÚRĂ s. f. Totalitatea aparatelor care asigură funcționarea unei anumite instalații. – Germ. Apparatur. Vezi definitia »

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) Vezi definitia »

cojáncă, cojénce, s.f. (reg.) nevasta cojanului (a țăranului muntean de la câmpie). Vezi definitia »