TĂBĂCÍT¹ s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci. Vezi definitia »

BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine¹ + venit (după fr. bienvenu). Vezi definitia »

proscomidít, proscomidítă, adj. (înv.; despre pâine și vin) care a fost pregătit, sfințit pentru împărtășanie. Vezi definitia »

HITÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite) Vezi definitia »

ÎNJUMĂTĂȚÍT, -Ă, înjumătățiți, -te, adj. Împărțit în două; redus la jumătate. – V. înjumătăți. Vezi definitia »