HISPANO-ARÁB, -Ă adj. (despre arta musulmană) din timpul dominației califilor la Cordoba și în vestul mediteranean; hispano-moresc. (< fr. hispano-arabe) Vezi definitia »

ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn. Vezi definitia »

ENDECASILÁB s. m. vers endecasilabic. (< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus) Vezi definitia »

ARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii. II. adj. care aparține arabilor; arabic (1). ♦ arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal. ◊ (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus) Vezi definitia »

CANAB- elem. „cânepă”. (< fr. cannab-, cf. lat. cannabis) Vezi definitia »