MIERLÚȚĂ², mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere. Vezi definitia »

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Vezi definitia »

OXIFÍTĂ s. f. plantă care crește pe soluri acide. (< fr. oxyphyte) Vezi definitia »

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca. Vezi definitia »

SIGHIȘOREÁNCĂ, sighișorence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Sighișoara. ♦ Locuitoare din municipiul Sighișoara. – Sighișorean + suf. -că. Vezi definitia »