COMPLEXIFICÁRE, complexificări, s. f. Acțiunea de a (se) complexifica. – V. complexifica. Vezi definitia »

AUTOEXCITÁRE s.f. Acțiunea de a se autoexcita și rezultatul ei : autoexcitație. [< autoexcita]. Vezi definitia »

urmarire penala Vezi definitia »

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

SUPLINÍRE, supliniri, s. f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini. Vezi definitia »