CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante]. Vezi definitia »

MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere. 2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână. – Cf. alb. moshë „vârstă”. Vezi definitia »

TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec. Vezi definitia »

ÁRȘIȚĂ, arșițe, s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Febră. 3. Specie de țânțar, cu puncte cafenii pe aripi (Culex annulatus). [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”. Vezi definitia »

CONSTRINGÉNȚĂ s.f. Mărime fizică ce caracterizează sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. [< fr. constringence]. Vezi definitia »