POVARNAGÍU, povarnagii, s. m. (Reg.) Persoană care lucrează la o povarnă; proprietar al unei poverne; velnicer. – Povarnă + suf. -agiu. Vezi definitia »

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »

stíchiu, s.n. (reg.; în expr.) a pune stichiu = a face să nu se mai atingă nimeni de un lucru, ascunzându-l; a înceta de a-l mai folosi; a se pune cu stichiu (pe cineva) = a stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel. Vezi definitia »

ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ‘ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII. Vezi definitia »

DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius]. Vezi definitia »