MIȘMÍȘ, mișmișuri, s. n. (Fam.) Afacere necinstită; învârteală. Vezi definitia »

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș. Vezi definitia »

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Cel care ține un birt. – Din birt + suf. -aș. Vezi definitia »

dușíș (-șuri), s. n. – Noroc, hazard. Tc. düșüș, dișiș (Șeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

stóroș, storóși, s.m. (înv. și reg.) slujbaș folosit în trecut în serviciul subprefecturilor poliției ca paznic, curier etc. Vezi definitia »