OCARÍNĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală și cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina. Vezi definitia »

BALISTÍTĂ s. f. Pulbere de azvârlire fără fum, cu o flacără vie, strălucitoare. (< fr. balistite) Vezi definitia »

RECAULESCÉNȚĂ s. f. concreștere a frunzelor cu tulpina și a pețiolului sau a bracteei cu organele axiale. (< fr. récaulescence) Vezi definitia »

OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie născută și crescută în Țara Oașului. ♦ Locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. Vezi definitia »

BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt. Vezi definitia »