Definita cuvantului bunăvoință
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunăvoință
ciúrlă s.f. (reg.) păr zbârlit, nepieptenat; hălăciugă. Vezi definitia »
TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba. Vezi definitia »
MOȚOGÁNCĂ, moțogance, s. f. (Reg.) Româncă din Munții Apuseni; moață. – Moțogan + suf. -că. Vezi definitia »
EPIDERMOMICÓZĂ s. f. micoză care afectează stratul superficial al pielii și fanerele. (< fr. épidermomycose) Vezi definitia »
CATACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique) Vezi definitia »