BALADÓR s.m. (Franțuzism) Persoană căreia îi place mult să se plimbe, plimbăreț. ♦ Joker. // s.n. Sistem compus dintr-una sau din mai multe roți dințate, montate pe același arbore și deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu alte roți fixate pe alți arbori, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitezei. [Cf. fr. baladeur]. Vezi definitia »

pilitór, pilitóri, s.m. (înv. și reg.) hoț. Vezi definitia »

FURNIZÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care furnizează (diverse materiale). [Cf. fr. fournisseur]. Vezi definitia »

șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată. Vezi definitia »

STRUȚUȘÓR², struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2). Vezi definitia »