care tratează o temă,epuizând-o complet, în întregime. Vezi definitia »

CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă) ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. Vezi definitia »

PATINÁRE¹ s.f. Faptul de a patina¹ (2) [în DN]; (Tehn.) Patinat; alunecare (a unei roți). [< patina¹ [în DN]]. Vezi definitia »

DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi) Vezi definitia »

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni. Vezi definitia »