ASFIXIÁNT, -Ă adj. Care provoacă asfixie; sufocant, înăbușitor. [Cf. fr. asphyxiant]. Vezi definitia »

DEPOZÁNT, -Ă s. m. f. 1. martor care depune mărturie în fața judecătorului. 2. depunător. (< fr. déposant) Vezi definitia »

ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare. 2. ridicătură, adâncitură a unui teren. 3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza). II. s. m. alterație. (< fr. accident, lat. accidens) Vezi definitia »

TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ. Vezi definitia »

MONOVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora]. Vezi definitia »