ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă, întocmită de organele judiciare și servind ca bază de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, fapt. ♢ Expr. A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva). A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice. – Lat. lit. actum (fr. acte). Vezi definitia »

corect, ex: au jucat ~ = au jucat corect din eng. fair-play Vezi definitia »

RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum]. Vezi definitia »

ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton) Vezi definitia »

HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală^{Vezi nota 1} izvorâtă^{Vezi nota 2} din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect. Vezi definitia »