Definita cuvantului recto
RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recto
PRONUNCIAMÉNTO s.n. (Rar; în Spania și America Latină) Act prin care o autoritate ia puterea în mod ilegal; puci militar. [Pron. -nun-si-a-, var. (după alte surse) pronunciament, < sp. pronunciamento]. Vezi definitia »
SANBENÍTO s. n. inv. tunică galbenă, din pânză de sac, care se punea celor condamnați de inchiziție. ◊ condamnare. (< it. sanbenito, sp., fr. san-benito) Vezi definitia »
APPASSIONÁTO adv. (muz.) cu pasiune și înflăcărare. (< it. appassionato) Vezi definitia »
NOVECÉNTO s.n. Denumire italiană pentru sec. XX și cultura și arta lui. [< it. novecento]. Vezi definitia »
DE FÁCTO loc. adv. Formulă diplomatică folosită pentru recunoașterea unui fapt politic prin însăși existența faptului. [< lat. de facto – de fapt]. Vezi definitia »