Definita cuvantului bunic
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunic
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique. Vezi definitia »
obídnic, obídnică, obídnici, obídnice, adj. (înv.) slab, invalid. Vezi definitia »
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique] Vezi definitia »
MONOATÓMIC, -Ă adj. (Despre molecule) Care este format dintr-un singur atom; (despre corpuri) cu molecule formate dintr-un singur atom. [Pron. -no-a-. / cf. fr. monoatomique]. Vezi definitia »
PATRIÓTIC, -Ă adj. Propriu patrioților; însuflețit de patriotism. [Cf. fr. patriotique]. Vezi definitia »