Definita cuvantului bunică
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunică
MITÉNĂ s.f. Mănușă care acoperă numai în parte mâna, lăsând liber vârful degetelor. [< fr. mitaine]. Vezi definitia »
GASTROGRÁMĂ s. f. grafic obținut la gastrograf. (< fr. gastrogramme) Vezi definitia »
curătúră2 s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătoare. Vezi definitia »
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini; presgarnitură. – Din fr. presse-étoupe. Vezi definitia »
ANTIPARASTÁZĂ s. f. figură retorică prin care se urmărește să se demonstreze că faptul incriminat este lăudabil. (< fr. antiparastase) Vezi definitia »