Definita cuvantului bunică
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunică
BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note) Vezi definitia »
NUBÉCULĂ s.f. Pată corneană. V. nefelion. [< fr. nubécule, cf. lat. nubecula – nor mic]. Vezi definitia »
FOTOTÉCĂ, fototeci, s. f. Colecție de fotografii sau fotograme organizată pentru cercetări sau în vederea folosirii lor în publicații. ♦ Spațiu (sală, dulap, ladă etc.) în care se păstrează astfel de colecții. – Din fr. phototèque. Vezi definitia »
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -cil. Vezi definitia »
sigurítă, siguríte, s.f. (înv.) asigurare (din punct de vedere economic). Vezi definitia »