Definita cuvantului participiu
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.
Sursa: DEX '75
Sursa: DEX '75
Cuvinte ce rimeaza cu participiu
váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii) Vezi definitia »
COLÚMBIU s. n. (Chim.; rar) Niobiu. – Din fr. columbium. Vezi definitia »
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi. Vezi definitia »
POTCÁPIU s. n. v. potcap. Vezi definitia »
MUNICÍPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium. Vezi definitia »