TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie. Vezi definitia »

ADELFÍE¹ s. f. concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri). (< fr. adelphie) Vezi definitia »

CITÁȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (p. ext.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen. -iei, var. citațiune s.f. / < lat. citatio, it. citazione, cf. fr. citation]. Vezi definitia »

ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezența acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »

ECVITÁȚIE s.f. v. echitație. Vezi definitia »