sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc. Vezi definitia »

DRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care efectuează lucrări de drenaj. II. adj., s. n. (medicament) pentru drenare (2). (< fr. draineur) Vezi definitia »

cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori). Vezi definitia »

ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. Vezi definitia »